A ieșit pe coridor, unde un biet brancardier își băuse cafeaua liniștit. Când l-a văzut pe Ștefan – alb ca varul, cu cearșaful după el și strigând: „Auzi, tinere, unde se dă cafeaua aia de pomană?”, băiatul a lăsat cana și a fugit de parca îl urmărea fiscul.
S-a lăsat cu leșinuri, cu cruci făcute rapid și cu o sticlă de palincă deschisă „pentru șoc”. De atunci, prin sat, Ștefan nu mai e doar Ștefan. E „Ăla de-a fentat moartea că nu-i plăcea meniul”. Iar când cineva îl întreabă cum e „dincolo”, el rânjește: Stefanghe :Mi-am revenit din moarte рџ‚
Ștefan a intrat în sufragerie, s-a așezat la capul mesei și a zis simplu:— Mi-am revenit din moarte, mă! Ce-i cu fețele astea? Mi-e o foame de lup, că pe lumea cealaltă nu se servește nimic, e doar recepție. A ieșit pe coridor, unde un biet brancardier