Iată o poveste despre , un tânăr care a trebuit să descopere că adevărata strălucire nu se află în oglindă. Capitolul I: Oglinda Fermecată a Regatului

Regatul său era bogat și liniștit, dar Alaric nu știa nimic despre viața oamenilor săi. Pentru el, singura lume care conta era cea care îi reflecta propria imagine. Capitolul II: Umbra Blestemului

Bătrâna, care era de fapt o zână a pământului, s-a îndreptat și i-a spus cu o voce ca tunetul: „Frumusețea ta este o mască de sticlă, Alaric. De astăzi, nimeni nu va mai vedea chipul tău până când nu vei învăța să privești prin ochii altora.” Într-o clipă, prințul a devenit invizibil pentru toți cei din jur. Capitolul III: Călătoria Inimii

Disperat, Alaric a fugit din palat. Timp de un an, a rătăcit prin sate, nevăzut de nimeni. A început să asculte poveștile oamenilor:

Pe măsură ce faptele sale bune se înmulțeau, Alaric a uitat cum arăta. Nu mai căuta oglinzi; căuta doar zâmbete pe fețele celor pe care îi ajuta în taină. Capitolul IV: Întoarcerea la Lumină